Prin pădure

Prin pădure cornul sună

Colţi de-argint ar căuta

Tu-n marama încă verde

Vrei în faţa mea a sta.

Foşnet se-nvârte ca valul,

Ochiul trage a păcat,

Tu mai aprig te apropii,

Şi eu mult te-am aşteptat.

Dintr-un cuib înalţă păsări

Vuiet sur şi hărmălaie,

Tu-ţi strângi mâinile la sân

Şi-al meu dor arde văpaie.

Frunze roşii lângă cioturi

Muşcă din muşchiul sătul,

Tu visezi ca pe-un trofeu

Şi-al meu suflet e credul.

Cerul stă să-i vină rostul

Nemişcat de-atâta vreme

Te aştepţi din clipă-n clipă

Să-ţi sărut albastre gene.

Prinsă-n laţ victimă cade

Făr de vină cruda lună,

Te speli cu stele pe faţă

Din juru-mi s-alungi furtună.

Totu-i prins în agonie

Ca-n tabloul nesfârşit,

Ai speranţa de-a te vede

Numai eu nu sunt privit.

Se aleargă rând pe rând

Dar nu ştiu cine pe cine

Tu te ţii să nu fii pradă

În ţinta la orişicine.

Urme duc atât de vagi

Urmărite pas cu pas

Tu dezlegi ultim secret

Să-l parcurgi şi eu te las.

Se arată-n faţă vremea

Dulce a multor chemări

Stai la margine de zi

Şi eu plin de întristări.

Iarba-naltă se desprinde

Precum frunza de copac

Tu te rezemi de-a ta umbră

În timp ce eu mă desfac.

Prin pădure cornul tace

Prins în colţii de argint

Tu-n maramă simţi plăcere,

Când te-ating şi eu o simt.

AUTOR MIHAIL RUJOIU

DIN CARTEA:Lacrimi şi flori